Scrisoare pt cei care se gandesc la sinucidere
Reguli forum
Atenţie ! Toate postările vor fi citite de către un moderator. Nu sunt acceptate bataia de joc si miştourile gratuite. Userii care nu vor respecta minimul de bun simţ vor fi banaţi !
Orice reproducere a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa fara acordul autorului. Responsabilitatea pentru veridicitatea articolelor apartine exclusiv autorilor acestora.
Acest site nu ofera momentan consiliere psihologică prin personal specializat. Suntem simpli oameni, ca şi voi, care încearcă să ajute oameni simpli ca voi.
Atenţie ! Toate postările vor fi citite de către un moderator. Nu sunt acceptate bataia de joc si miştourile gratuite. Userii care nu vor respecta minimul de bun simţ vor fi banaţi !
Orice reproducere a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa fara acordul autorului. Responsabilitatea pentru veridicitatea articolelor apartine exclusiv autorilor acestora.
Acest site nu ofera momentan consiliere psihologică prin personal specializat. Suntem simpli oameni, ca şi voi, care încearcă să ajute oameni simpli ca voi.
17 mesaje • Pagina 2 din 2 • 1, 2
Re: Scrisoare pt cei care se gandesc la sinucidere
de adu pe 11 Dec 2009 12:56
Am citit si recitit ce ai postat dugger.Dar exista o limita,pe care eu am atins-o.Simt ca nu mai are rost sa traiesc.Timpul se scurge parca pe langa mine fara rost.Pierd nopti intregi uitandu-ma pe fereastra si gandinduma ca exista doar durere,fara raspunsuri.Ma uit in gol adesea si ma gandesc ca totul in jurul nostru este doar o minciuna.Tot ce auzim,ce vedem.Toate persoanele din jurul nostru se schmba una cate una.Suntem ca intr-o cutie ambulanta,si cel ami rau mi se pare faptul ca toti vor sa credem in minciunile lor.Mama imi spune mereu sa imi vad de scoala si atat,sa nu ma intereseze altceva.Dar pur si simplu nu pot.am facut pana acum 10 ani de scoala.Cu ce folos daca totul in jur este total gresit? Daca ma uit in jurul meu si imi vad familia suferind si ei imi spun sa stau linistita ca nu este nimica.Nici macar nu observa ca nu ii mai cred.Nu are rost sa mai traiesc daca nu sunt multumita de viata mea.Tot ce am incercat sa fac pana acum nu am reusit,Am renuntat la multe din visurile mele ca sa le indeplinesc pe ale lor.Am obsevat ca tu aduci mereu in discutie"voia lui Dumnezeu" sau"Dumnezeu exista in fiecare dintre noi".Eu nu cred in el.In 16 ani de viata,Dumnezeul vostru nu a fost niciodata langa mine.Si daca intradevar exista,exista doar pentru anumiti oameni.Nu e ciudat cum lucrurile bune li se intampla doar celor cu bani,sus pusi si cu relatii? Atata timp cat ai aceste lucruri nimeni nu te poate a atinge.In schimb daca ai trecut pe rosu la semafor si te vad gaborii tu o incurci,ca doar esti om de rand.Ma uit in sufletul meu si ma gandesc ca nici eu nu il mai pot patrunde asa ca de ce ma mir ca ii indepartez pe cei din jurul meu?S-a dus si ultiam farama de iubire,si ura se inalta in mine,vazand tot ce a plamadit,vazand ca bunatatea e daor un mit si ca daca mai ai nevoie de vise, trebuie sa incepi sa citesti basme.Pentru ca viata a devenit un obstacol greu de trecut,si al care eu.ca multi inaintea mea,am decis sa renunt.
Keeping my inner fire with no desire to live Playing their games with no will to believe Locking my mouth with fear to speak what I fell Faiding just because I’m not like them ut I’ve been doing nothing else I just fight against myself
- adu
- Mesaje: 9
- Membru din: 10 Dec 2009 18:59
- Locaţie: Craiova
Re: Scrisoare pt cei care se gandesc la sinucidere
de dugger1990 pe 11 Dec 2009 17:29
Draga Adu,
multumesc ca ai lasat acest mesaj la pagina cu povestea mea. Am citit si celalalt post pe care l-ai scris. Inteleg prin ce treci (tristetea, dezamagirea, lipsa de speranta, ura...). Le-am gustat din plin si stiu cat de amare sunt. Poeziile pe care le scriam pe vremea aceea (din care am pus cateva si in articol) reflecta atat de bine starea de disperare in care traiam. Am urat viata cu inversunare pt ca eram constienta ca asa cum era (asa cum o percepeam eu pe atunci), nu exista nici o solutie si deci nici o speranta. Asa ca inteleg perfect ceea ce spui. Gandeam la fel, vorbeam la fel.
Pe atunci D-zeu mi se parea distant si rece, un fel de participant tacut la multa mea suferinta, privitor indiferent, caruia nu-i pasa catusi de putin de viata mea. Suferinta fara sens, ma gandeam eu. Daca ai citit cu atentie, ai vazut ca spun la un moment dat: cand m-a intrebat o colega daca eu cred in D-zeu, i-am raspuns sincer si direct "cred ca exista D-zeu, dar este prea departe si nu-i pasa de mine". Decat un astfel de D-zeu, mai bine lipsa, nu-i asa ??
Asa gandeam pe atunci, dar nu aveam dreptate. Acea colega m-a indemnat sa citesc Noul Testament si sa ma rog. Mi-a spus ca D-zeu ma iubeste si ca va raspunde rugaciunilor mele. Am citit NT si m-am rugat fara sa astept prea multe de la astea. Totusi, am fost uimita sa constat ca intr-adevar D-zeu exista si ca imi cunoaste gandurile pt ca raspundea la rugaciunile pe care i le faceam doar in mintea mea. Treptat am inteles din Noul Testament ca D-zeu este altfel decat il prezinta oamenii. D-zeu este ca un Tata bun caruia ii pasa de fiecare dintre noi. De atunci viata mea s-a schimbat radical. Am gasit speranta si sens. Dovada faptului ca m-am schimbat: azi sunt vie (am renuntat la ideea de a ma sinucide) si de aceea pot comunica acum cu tine pe acest site.
Draga mea, acelasi lucru te indem si eu: citeste Noul Testament si roaga-te. D-zeu este mai aproape de tine decat iti inchipui si Lui chiar ii pasa de tine. Ti-o pot spune pt ca am trecut prin asta.
PS. sa citesti "Povestea lui Kathy - speranta ca exista vindecare". Sper sa iti fie de folos.
Ai grija de tine. Sper sa imi mai scrii.
Cu drag,
dugger1990
multumesc ca ai lasat acest mesaj la pagina cu povestea mea. Am citit si celalalt post pe care l-ai scris. Inteleg prin ce treci (tristetea, dezamagirea, lipsa de speranta, ura...). Le-am gustat din plin si stiu cat de amare sunt. Poeziile pe care le scriam pe vremea aceea (din care am pus cateva si in articol) reflecta atat de bine starea de disperare in care traiam. Am urat viata cu inversunare pt ca eram constienta ca asa cum era (asa cum o percepeam eu pe atunci), nu exista nici o solutie si deci nici o speranta. Asa ca inteleg perfect ceea ce spui. Gandeam la fel, vorbeam la fel.
Pe atunci D-zeu mi se parea distant si rece, un fel de participant tacut la multa mea suferinta, privitor indiferent, caruia nu-i pasa catusi de putin de viata mea. Suferinta fara sens, ma gandeam eu. Daca ai citit cu atentie, ai vazut ca spun la un moment dat: cand m-a intrebat o colega daca eu cred in D-zeu, i-am raspuns sincer si direct "cred ca exista D-zeu, dar este prea departe si nu-i pasa de mine". Decat un astfel de D-zeu, mai bine lipsa, nu-i asa ??
Asa gandeam pe atunci, dar nu aveam dreptate. Acea colega m-a indemnat sa citesc Noul Testament si sa ma rog. Mi-a spus ca D-zeu ma iubeste si ca va raspunde rugaciunilor mele. Am citit NT si m-am rugat fara sa astept prea multe de la astea. Totusi, am fost uimita sa constat ca intr-adevar D-zeu exista si ca imi cunoaste gandurile pt ca raspundea la rugaciunile pe care i le faceam doar in mintea mea. Treptat am inteles din Noul Testament ca D-zeu este altfel decat il prezinta oamenii. D-zeu este ca un Tata bun caruia ii pasa de fiecare dintre noi. De atunci viata mea s-a schimbat radical. Am gasit speranta si sens. Dovada faptului ca m-am schimbat: azi sunt vie (am renuntat la ideea de a ma sinucide) si de aceea pot comunica acum cu tine pe acest site.
Draga mea, acelasi lucru te indem si eu: citeste Noul Testament si roaga-te. D-zeu este mai aproape de tine decat iti inchipui si Lui chiar ii pasa de tine. Ti-o pot spune pt ca am trecut prin asta.
PS. sa citesti "Povestea lui Kathy - speranta ca exista vindecare". Sper sa iti fie de folos.
Ai grija de tine. Sper sa imi mai scrii.
Cu drag,
dugger1990
- dugger1990
- Mesaje: 36
- Membru din: 02 Oct 2008 12:28
Re: Scrisoare pt cei care se gandesc la sinucidere
de adu pe 11 Dec 2009 21:43
Dugger,ms pentru raspunsul tau.Da mi sa mai spus sa citesc NT,l-am citit dar spre deosebire de tine eu nu am gasit nici un raspuns in acele carti.Pentru mine sunt nimic mai mult decat niste carti.Nu intelege gresit.M-am rugat,am fost si al biserica,si tot ce am primit in schimb a fost,asa e,nimic.Tot ce am realizat in biserica a fost faptul ca oamenii isi plang semenii morti pentru ca apoi sa iasa din biserica si sa zica"ce tampit a fosta asta" .Stau batranii in biserica toata ziua s barfesc.Asta e tot.Nimic mai mult.Oriucm sa treaca craciunul.Asta e tot ce astept.
Keeping my inner fire with no desire to live Playing their games with no will to believe Locking my mouth with fear to speak what I fell Faiding just because I’m not like them ut I’ve been doing nothing else I just fight against myself
- adu
- Mesaje: 9
- Membru din: 10 Dec 2009 18:59
- Locaţie: Craiova
Re: Scrisoare pt cei care se gandesc la sinucidere
de dugger1990 pe 12 Dec 2009 00:02
Draga mea,
din nou iti spun - de data asta referitor la parerea ta despre biserica - stiu despre ce vorbesti; te inteleg si te aprob. Iata ce raspundeam cuiva pe acest site cu cateva luni in urma:
"Am trecut pe aici, am devenit atee la 16 ani datorita lucrurilor pe care le-am vazut in biserica ortodoxa - ii vedeam pe oameni cum se duc la biserica, dar asta nu le schimba cu nimic viata (tot in pacate traiau), ii vedeam cum plang si jelesc la moartea celor dragi, iar asa-zisa lor credinta nu le da nici o speranta, nici o mangaiere in fata mortii ... Cu mintea aceea de copil sincer am vazut totul si mi-am zis "nu se poate sa fie adevarat, nu se poate ca D-zeu sa fie asa cum mi-l arata acesti oameni (distant si nepasator fata de suferintele oamenilor). Dar daca este asa, eu nu-l vreau". Insa pentru ca nu puteam trai cu ideea ca D-zeu ar putea fi asa, am preferat sa-mi spun ca D-zeu nu exista. Era mai usor de suportat absurditatea vietii crezand ca nu exista D-zeu, decat crezand ca el exista, dar ca nu-i pasa si nu se implica in suferinta oamenilor pe care tot el i-a creat. La varsta de 16 ani a inceput agonia mea (pe care o numesc acum "coborarea in iad"), pentru ca nu mai aveam nici un reper. E groznic sa traiesti fara repere, e groznic sa-ti ceara constiinta un raspuns la milioanele de intrebari ale vietii si sa nu poti da nici un raspuns. ... " (continuarea este aici: www.sinucigasi.ro/viewtopic.php?f=14&t=163 )
Asa ca inteleg perfect de ce mersul la biserica (ortodoxa) nu te ajuta sa gasesti raspunsuri. Eu in momentul in care am citit NT am inceput sa merg la biserica, insa nu la cea ortodoxa ci la una evanghelica. Diferenta este foarte mare: oamenii au reverenta fata de D-zeu, au pace si bucurie. Dar nu oamenii conteaza pana la urma. Eu nu vreau sa-ti vorbesc despre oameni si despre o biserica anume. Eu iti vorbesc despre D-zeu, care este o persoana minunata, insa invizibila pt ochii nostri. Acum nu-l putem cunoaste pe D-zeu decat cu inima si mintea, dar dupa moarte il vom vedea in toata stralucirea Lui. Exista viata dupa moarte. Viata nu se termina la mormant. Altfel sinuciderea ar fi singura solutie logica la absurditatea vietii.
Nu stiu cum ai citit tu NT, poate in graba, poate fara sa dai prea mare atentie la ce citesti. Eu te incurajez sa-i mai dai o sansa. Te rog sa iti faci timp sa citesti Evanghelia lui Ioan. Atat. Dupa aceea, daca ce scrie acolo te lasa rece, o sa ma retrag si nu-ti voi mai spune nimic. Dar te rog accepta aceasta provocare. Ev. lui Ioan prezinta atat de frumos umanitatea si divinitatea lui Isus. Eu cand am citit-o am fost atat de atrasa de caraterul lui Isus si mi-am spus "daca este adevarat ce spune Isus, atunci doresc si eu aceste lucruri". Astazi, privind in urma, sunt coplesita de bucurie pt ca vad cum D-zeu mi-a schimbat viata si mi-a daruit tot ce scrie acolo.
Iata un scurt pasaj care mie imi este foarte drag:
Isus i-a zis: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?" (cap. 11, versetele 25, 26)
(poti gasi Biblia si pe internet la http://biblia.resursecrestine.ro/afis_bib.php).
Pe curand,
dugger1990
din nou iti spun - de data asta referitor la parerea ta despre biserica - stiu despre ce vorbesti; te inteleg si te aprob. Iata ce raspundeam cuiva pe acest site cu cateva luni in urma:
"Am trecut pe aici, am devenit atee la 16 ani datorita lucrurilor pe care le-am vazut in biserica ortodoxa - ii vedeam pe oameni cum se duc la biserica, dar asta nu le schimba cu nimic viata (tot in pacate traiau), ii vedeam cum plang si jelesc la moartea celor dragi, iar asa-zisa lor credinta nu le da nici o speranta, nici o mangaiere in fata mortii ... Cu mintea aceea de copil sincer am vazut totul si mi-am zis "nu se poate sa fie adevarat, nu se poate ca D-zeu sa fie asa cum mi-l arata acesti oameni (distant si nepasator fata de suferintele oamenilor). Dar daca este asa, eu nu-l vreau". Insa pentru ca nu puteam trai cu ideea ca D-zeu ar putea fi asa, am preferat sa-mi spun ca D-zeu nu exista. Era mai usor de suportat absurditatea vietii crezand ca nu exista D-zeu, decat crezand ca el exista, dar ca nu-i pasa si nu se implica in suferinta oamenilor pe care tot el i-a creat. La varsta de 16 ani a inceput agonia mea (pe care o numesc acum "coborarea in iad"), pentru ca nu mai aveam nici un reper. E groznic sa traiesti fara repere, e groznic sa-ti ceara constiinta un raspuns la milioanele de intrebari ale vietii si sa nu poti da nici un raspuns. ... " (continuarea este aici: www.sinucigasi.ro/viewtopic.php?f=14&t=163 )
Asa ca inteleg perfect de ce mersul la biserica (ortodoxa) nu te ajuta sa gasesti raspunsuri. Eu in momentul in care am citit NT am inceput sa merg la biserica, insa nu la cea ortodoxa ci la una evanghelica. Diferenta este foarte mare: oamenii au reverenta fata de D-zeu, au pace si bucurie. Dar nu oamenii conteaza pana la urma. Eu nu vreau sa-ti vorbesc despre oameni si despre o biserica anume. Eu iti vorbesc despre D-zeu, care este o persoana minunata, insa invizibila pt ochii nostri. Acum nu-l putem cunoaste pe D-zeu decat cu inima si mintea, dar dupa moarte il vom vedea in toata stralucirea Lui. Exista viata dupa moarte. Viata nu se termina la mormant. Altfel sinuciderea ar fi singura solutie logica la absurditatea vietii.
Nu stiu cum ai citit tu NT, poate in graba, poate fara sa dai prea mare atentie la ce citesti. Eu te incurajez sa-i mai dai o sansa. Te rog sa iti faci timp sa citesti Evanghelia lui Ioan. Atat. Dupa aceea, daca ce scrie acolo te lasa rece, o sa ma retrag si nu-ti voi mai spune nimic. Dar te rog accepta aceasta provocare. Ev. lui Ioan prezinta atat de frumos umanitatea si divinitatea lui Isus. Eu cand am citit-o am fost atat de atrasa de caraterul lui Isus si mi-am spus "daca este adevarat ce spune Isus, atunci doresc si eu aceste lucruri". Astazi, privind in urma, sunt coplesita de bucurie pt ca vad cum D-zeu mi-a schimbat viata si mi-a daruit tot ce scrie acolo.
Iata un scurt pasaj care mie imi este foarte drag:
Isus i-a zis: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?" (cap. 11, versetele 25, 26)
(poti gasi Biblia si pe internet la http://biblia.resursecrestine.ro/afis_bib.php).
Pe curand,
dugger1990
- dugger1990
- Mesaje: 36
- Membru din: 02 Oct 2008 12:28
Re: Scrisoare pt cei care se gandesc la sinucidere
de adu pe 12 Ian 2010 11:40
Imi pare bine-- si sunt sigura ca nu numai mie-- de faptul ca ai rezistat ca acum esti in viata pentru a ne ajuta pe noi. Da asa este am int4eles de la 13 ani ca viata nu are sens si ca societatea in care traim nu se bazeaza pe nevoie oamenilor ci pe nevoile lor proprii.Ceea ce este total gresit este faptul ca noi,ca oameni, nu ne sustinem reciproc.Facem discriminari de varsta de culoare religie,etc.Deviza tuturor celor aflati al putere este"Pace in lume".Insa nus tiu cati observa ca,pacea,a ramas pe ultimul loc si ca,in primul rand datorita lor,ura,ranchiuna shi lacomia au prins putere.
Am incercat sa am sinucid acum 4 zile.Din nou nu am reusit.
Cam asa suna biletul meu de adio.
"Sa te simti singura intr-o camera care vuieste de oameni,sa fii constant obosita dar niciodata sa nu poti dormi,sa tanjesti sa fii alaturi de altii dar sa nu poti suporta compania lor,sa zambesti dar sa nu poti zambi,sa stii ca singura parte din tine care inca este vie este corpul tau,sa uiti cum obisnuiai sa fi,sa nus ntii daca mai esti in stare sa supravietuiesti,sa fii trist cand in momentul acela nimic nu pare in nereugula,sa nu iti pese daca traiesti sau mori,sa nu te mai intereseze nimic din ceea ce odata iubeai,sa iti petreci noptile stand cu orele in pat si gandindu-te cum sa te sinucizi.Dar stiti ce este cel mai rau?Toata ura si furia care devine imposibil de suporat,si care lovesc mai acut cu fiecare zi.Toata furia si ura fara inteles.Asta este cel ami rau.Pls forgive me.Is the best thing I can do."
Multumesc ca ai incercat s ama ajuti dugger1990,Andra.Mersi.
Toate cele bune.Adu.
Am incercat sa am sinucid acum 4 zile.Din nou nu am reusit.
Cam asa suna biletul meu de adio.
"Sa te simti singura intr-o camera care vuieste de oameni,sa fii constant obosita dar niciodata sa nu poti dormi,sa tanjesti sa fii alaturi de altii dar sa nu poti suporta compania lor,sa zambesti dar sa nu poti zambi,sa stii ca singura parte din tine care inca este vie este corpul tau,sa uiti cum obisnuiai sa fi,sa nus ntii daca mai esti in stare sa supravietuiesti,sa fii trist cand in momentul acela nimic nu pare in nereugula,sa nu iti pese daca traiesti sau mori,sa nu te mai intereseze nimic din ceea ce odata iubeai,sa iti petreci noptile stand cu orele in pat si gandindu-te cum sa te sinucizi.Dar stiti ce este cel mai rau?Toata ura si furia care devine imposibil de suporat,si care lovesc mai acut cu fiecare zi.Toata furia si ura fara inteles.Asta este cel ami rau.Pls forgive me.Is the best thing I can do."
Multumesc ca ai incercat s ama ajuti dugger1990,Andra.Mersi.
Toate cele bune.Adu.
Keeping my inner fire with no desire to live Playing their games with no will to believe Locking my mouth with fear to speak what I fell Faiding just because I’m not like them ut I’ve been doing nothing else I just fight against myself
- adu
- Mesaje: 9
- Membru din: 10 Dec 2009 18:59
- Locaţie: Craiova
Re: Scrisoare pt cei care se gandesc la sinucidere
de whisofadyingsoul pe 31 Ian 2010 02:43
dugger1990
Vad ca le sti pe toate ...ai decris pe seit procesul de la primele infiripari pana la final.
Observ de asemenea ca ti a trecut (te ai vindeecat, spiritual, mental) lucru pentru care te invidiez.
Eu cred in Dumnezeu, am facut si pasul botezului, iar singurul lucru care ma tine in viata este faptul ca sunt constient ca, daca tentativa imi iese ajung direct la subsol.
Asa ca din acest motiv am renuntat de la botez incoace sa mai incerc.
Dar ca sa pot trece de fiecare zi ma anesteziez, iau calmante cum apuc si ce apuc, nu iau in doze mortale ci doar in doze cat sa ma pot tine pe picioare si sa zambesc la toata lumea la birou.
Ce ai uitat poate sa mentionezi in cauzul sinucideri este.... ce sa intampla daca nu ai reusit...acele prime minute cand te trezesti in spital, nu sti unde esti...nu realizezi ce s-a intamplat....nu sti nici cine esti...si in incercarea de a te dezmetici dupa cateva zeci de minute te loveste in moalele capului..... si ti dai seama cine esti, iti dai seama ca nu ai murit si te ai intors din nou in acelasi ....cum sa i spun... "rahat de viata" nu sti daca sa razi si sa spui Doane ajuta sau sa plangi.
Dar acele minute in care esti treaz dar total desprins de tine insuti, absolut constient fizic dar nu ti dai seama inca cine, ce si cum s-a intamplat in acele minute,te simti ca nou, proaspat curat...acele clipe mi au fost atat de dulci...incat as fi instare sa "mor" de 100 de ori numai ca sa savurez 15 minute de fiecare data.
Si dupa aceea iti aduni toate fortele te ridici si spui cu speranta ..voi merge mai departe, de data asta voi fi puternic... iar viata se uita la tine ca la un sac de oase si o pufneste rasul....se joaca putin cu tine inainte de a te face K.O. din nou, ca o pisica cu un soarece, iar cand s-a plictisit sa se joace cu tine, iti da lovitura de gratie si te pune la pamant....si apoi te gandesti daca incerc din nou sa ma ridic va fi si mai furioasa, asa ca poate daca nu m-as mai ridica deloc ...m-ar lasa in pace...poate daca numai m-as tara ....nu i-as mai atrage atentia.
Ce faci cand mergi pe strada si vezi oamnei inghetaiti de frig sub o plapuma pe trotuar? ce faci cand te bufneste planusul cand ii vezi ...cand vezi ca traiesti intr o societate in care asta este un lucru normal ...nimic iesit din comun ....???!!! Ce faci cand esti constient ca nu poti schimba nimic ? Ce faci cand vezi mizeria sufleteasca si ochi flamanzi a celor din jur? INCERCI SA O IEI DIN NOU DE LA CAPAT SI SPERI CA DE DATA ASTA VA DURA MAI MULT DE 3 LUNI PANA SA O IEI RAZNA.
Putini pe lumea asta au curajul sa priveasca viata la modul crud si sa realizeze ca totul este vanare de vant.
Iti trebuie mult curaj sa faci asa ceva. Numai cine nu a incercat spune despre sinicidere ca este un act de lasitate.
Si probabil imi vei raspunde ca nu l am cunoscut pe Dumnezeu asa cum trebuie ...nui asa ?
Pe curand,
Vad ca le sti pe toate ...ai decris pe seit procesul de la primele infiripari pana la final.
Observ de asemenea ca ti a trecut (te ai vindeecat, spiritual, mental) lucru pentru care te invidiez.
Eu cred in Dumnezeu, am facut si pasul botezului, iar singurul lucru care ma tine in viata este faptul ca sunt constient ca, daca tentativa imi iese ajung direct la subsol.
Asa ca din acest motiv am renuntat de la botez incoace sa mai incerc.
Dar ca sa pot trece de fiecare zi ma anesteziez, iau calmante cum apuc si ce apuc, nu iau in doze mortale ci doar in doze cat sa ma pot tine pe picioare si sa zambesc la toata lumea la birou.
Ce ai uitat poate sa mentionezi in cauzul sinucideri este.... ce sa intampla daca nu ai reusit...acele prime minute cand te trezesti in spital, nu sti unde esti...nu realizezi ce s-a intamplat....nu sti nici cine esti...si in incercarea de a te dezmetici dupa cateva zeci de minute te loveste in moalele capului..... si ti dai seama cine esti, iti dai seama ca nu ai murit si te ai intors din nou in acelasi ....cum sa i spun... "rahat de viata" nu sti daca sa razi si sa spui Doane ajuta sau sa plangi.
Dar acele minute in care esti treaz dar total desprins de tine insuti, absolut constient fizic dar nu ti dai seama inca cine, ce si cum s-a intamplat in acele minute,te simti ca nou, proaspat curat...acele clipe mi au fost atat de dulci...incat as fi instare sa "mor" de 100 de ori numai ca sa savurez 15 minute de fiecare data.
Si dupa aceea iti aduni toate fortele te ridici si spui cu speranta ..voi merge mai departe, de data asta voi fi puternic... iar viata se uita la tine ca la un sac de oase si o pufneste rasul....se joaca putin cu tine inainte de a te face K.O. din nou, ca o pisica cu un soarece, iar cand s-a plictisit sa se joace cu tine, iti da lovitura de gratie si te pune la pamant....si apoi te gandesti daca incerc din nou sa ma ridic va fi si mai furioasa, asa ca poate daca nu m-as mai ridica deloc ...m-ar lasa in pace...poate daca numai m-as tara ....nu i-as mai atrage atentia.
Ce faci cand mergi pe strada si vezi oamnei inghetaiti de frig sub o plapuma pe trotuar? ce faci cand te bufneste planusul cand ii vezi ...cand vezi ca traiesti intr o societate in care asta este un lucru normal ...nimic iesit din comun ....???!!! Ce faci cand esti constient ca nu poti schimba nimic ? Ce faci cand vezi mizeria sufleteasca si ochi flamanzi a celor din jur? INCERCI SA O IEI DIN NOU DE LA CAPAT SI SPERI CA DE DATA ASTA VA DURA MAI MULT DE 3 LUNI PANA SA O IEI RAZNA.
Putini pe lumea asta au curajul sa priveasca viata la modul crud si sa realizeze ca totul este vanare de vant.
Iti trebuie mult curaj sa faci asa ceva. Numai cine nu a incercat spune despre sinicidere ca este un act de lasitate.
Si probabil imi vei raspunde ca nu l am cunoscut pe Dumnezeu asa cum trebuie ...nui asa ?
Pe curand,
- whisofadyingsoul
- Mesaje: 1
- Membru din: 31 Ian 2010 01:56
Re: Scrisoare pt cei care se gandesc la sinucidere
de dugger1990 pe 31 Ian 2010 23:37
Salut Whisofadyingsoul,
multumesc ca ai citit postul meu si ca ti-ai facut timp sa raspunzi. Intrebarile pe care le ridici tu sunt adanci si grele. Nu am raspuns la toate. Sau mai bine zis: nu am nici un raspuns in mine insami. Tot ceea ce stiu si tot ceea ce ma face sa am speranta, sa merg acum inainte deplin incredintata ca viata aceasta are intr-adevar sens - toate acestea se gasesc in Biblie. Din fericire Dumnezeu nu ne cheama la o lectura la rece a Cuvantului Sau fara sa ne dea si ajutorul necesar: El ne invita la o relatie personala cu El. Acum pt ca Il cunosc in mod personal, nemijlocit - si nu din carti sau din povestile altora, pot sa spun ca singurul motiv care ma face sa traiesc este relatia personala cu D-zeu. Nu afirm ca totul este perfect, ca nu mai sufar sau ca am solutie pt toti oamenii care sufera de frig si foame pe strada. Dar stiu ca sunt aici tocmai ca sa ajut, sa nu fiu indiferenta, sa-mi pese. Aceasta face parte din sensul vietii pt mine. Si chiar daca nu voi putea ajuta pe toata lumea, incerc sa ajut macar un suflet, de fiecare data cate un suflet.
Asa cum ti-am spus mai sus, nu am raspuns la toate intrebarile tale. Dar atat cat stiu, sunt gata sa-ti spun. E mult de vorbit, as prefera sa vorbim pe mess. Te-am adaugat pe mess. Pana data viitoare, iti sugerez sa asculti marturia acestui om. Daca unul ca el a gasit speranta, eu cred ca exista speranta pt oricine e gata sa-si recunoasca starea pacatoasa si sa strige la D-zeu dupa ajutor.
http://www.youtube.com/watch?v=f3L7fy3vEmQ (partea 1)
http://www.youtube.com/watch?v=bR-qm1mi ... re=related (partea a 2-a)
http://www.youtube.com/watch?v=mAMZlwn3 ... re=related (partea a 3-a)
Pe curand,
dugger1990
multumesc ca ai citit postul meu si ca ti-ai facut timp sa raspunzi. Intrebarile pe care le ridici tu sunt adanci si grele. Nu am raspuns la toate. Sau mai bine zis: nu am nici un raspuns in mine insami. Tot ceea ce stiu si tot ceea ce ma face sa am speranta, sa merg acum inainte deplin incredintata ca viata aceasta are intr-adevar sens - toate acestea se gasesc in Biblie. Din fericire Dumnezeu nu ne cheama la o lectura la rece a Cuvantului Sau fara sa ne dea si ajutorul necesar: El ne invita la o relatie personala cu El. Acum pt ca Il cunosc in mod personal, nemijlocit - si nu din carti sau din povestile altora, pot sa spun ca singurul motiv care ma face sa traiesc este relatia personala cu D-zeu. Nu afirm ca totul este perfect, ca nu mai sufar sau ca am solutie pt toti oamenii care sufera de frig si foame pe strada. Dar stiu ca sunt aici tocmai ca sa ajut, sa nu fiu indiferenta, sa-mi pese. Aceasta face parte din sensul vietii pt mine. Si chiar daca nu voi putea ajuta pe toata lumea, incerc sa ajut macar un suflet, de fiecare data cate un suflet.
Asa cum ti-am spus mai sus, nu am raspuns la toate intrebarile tale. Dar atat cat stiu, sunt gata sa-ti spun. E mult de vorbit, as prefera sa vorbim pe mess. Te-am adaugat pe mess. Pana data viitoare, iti sugerez sa asculti marturia acestui om. Daca unul ca el a gasit speranta, eu cred ca exista speranta pt oricine e gata sa-si recunoasca starea pacatoasa si sa strige la D-zeu dupa ajutor.
http://www.youtube.com/watch?v=f3L7fy3vEmQ (partea 1)
http://www.youtube.com/watch?v=bR-qm1mi ... re=related (partea a 2-a)
http://www.youtube.com/watch?v=mAMZlwn3 ... re=related (partea a 3-a)
Pe curand,
dugger1990
- dugger1990
- Mesaje: 36
- Membru din: 02 Oct 2008 12:28
17 mesaje • Pagina 2 din 2 • 1, 2
Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator