depresie totala

[gondor]

buna seara. in primul rand vreau sa va spun ca apreciez foarte mult efortul pe care il depuneti pe acest site pentru a ajuta oameni aflati in momente de impas. acuma sa va prezint si problema mea. acum aproape un an am fost impreuna cu o fata pe nume daniela. bun toate bune si fumoase pana acuma dar de aici incep problemele. dupa 1 luna in care am fost impreuna daniela a realizat k nu poate sa il uite pe fostul ei prieten cu care a fost cativa ani si a hotarat ca e mai bn sa terminam relatia pana nu se ajunge la sentimente mai puternice si suferim mai mult. desigur in aceasta perioada m-am atasat enorm de daniela... o persoana originala cum nu am intalnit niciodata si deci am continuat sa fim prieteni. dupa ce a fost cu prietenul ei longeviv o pe o perioada de cateva luni s-a descartit de acesta apoi s-a combinat cu un alt baiat cu care a stat aproximativ o luna. apoi a continuat sa fie singura pana in ziua de azi. problema este k in ultimul tmp are o depresie sau sincer nu stiu ce a patit fiindca pur si simplu nu mai are chef de viatza, nu accepta ajutorul nimanui si nu vrea sa faca nimic ca sa rezolve aceasta problema. ea este o fata excelenta la invatatura dar cu toate aceastea parintii ei sunt foarte stricti si nu ii dau libertate absolut deloc si cel mai important NU AU INCREDERE in ea desi este o fata care nu a calcat niciodata stramb si oricine din anturajul ei poate baga mana in foc pentru ea. alta problema este faptul k nu mai are incredere in oameni si zice k oamenii au dezamagit-o de prea multe ori ca sa mai aiba incredere in ei... si k si-a luat de prea multe ori teapa de la viatza si nu stie in cine sa mai aiba incredere. problema este k ambii prieteni care i-a avut au dezamagit-o profund ... aceasta fiind cauza despartirii. inainte de toate acestea mi-au zis prietenele ei k era o persoana foarte fericita si visatoare dar acuma spune k nu vrea sa mai aiba vise si nu vrea sa mai traiasca intr-o lume de poveste ... sincer imi fac griji pentru ea... mi-e frica sa nu faca un gest necumpatat ....la liceu o vad mereu suparata si nervoasa ... as vorbi cu parintii ei dar mi-e frica k nu ma vor lua in serios sau ii vor zice ei si atunci se va supara pe mn desi ii vreau doar binele. nu stiu ce sa fac... cred k si-a pierdut increderea in oameni fiindca iubitii care i-a avut au dezamagit-o profund + k parintii sunt foarte stricti si nu au increderea deloc in ea si mereu are certuri cu ei.... am incercat sa ii explic k si altii au probleme si mai grave dar nu mai are incredere nici macar in noi prietenii ei si nu vrea sa discute problema... toti ne temem pentru ea si nu stim pur si simplu ce sa facem... va rog dati-mi si mie un sfat ceva ... situatie e mai grava decat pare in scris va multumesc anticipat

[dugger1990]

Draga Gondor,

abia astazi dimineata am vazut si citit mesajul tau. Din ceea ce scrii, se vede clar ca iti pasa de Daniela si ca doresti sa o ajuti. Cazul ei este complicat si nu cred ca exista o "formula" magica care sa rezolve problema. Partea buna (sau plina a paharului) este ca ea are prieteni care se ingrijoreaza pentru ea. Pentru ca tie si celorlalti va pasa de ea, eu te incurajez sa faceti tot ce va sta in putinta ca sa-i aratati acest lucru. Chiar daca ea respinge ajutorul vostru, voi trebuie sa continuati sa ii aratati prietenie si sprijin. Trebuie sa vada continuitate si perseverenta din partea voastra ca sa isi recastige increderea in prieteni si in viata. Oferiti-i prietenie neconditionata: chiar daca ea va respinge, sa nu renuntati si sa fiti alaturi de ea in continuare. Ea are nevoie de timp ca sa se vindece dupa experientele neplacute pe care le-a avut. Trebuie sa asemenea sa invete sa cunoasca oamenii ca sa nu mai acorde incredere cui nu merita. Esecurile pe care le-a avut o vor ajuta sa se maturizeze.

Toti avem esecuri in viata, mai ales la varsta adolescentei, pentru ca nu stim inca sa cunoastem oamenii, nu ne cunoastem nici pe noi insine foarte bine (nu prea stim ce vrem: azi vrem un lucru, maine vrem altul), si nici nu avem principii sanatoase care sa ne fereasca de greseli. De exemplu, o cale sigura spre esec este sa te arunci foarte repede in relatii sentimentale inainte de a-l cunoste putin pe celalalt. Asta nu este dragoste, ci este o nevoie disperata de atentie din partea cuiva, si multi cred ca daca isi fac prieten / prietena isi gasesc echilibrul. In realitate, nu fac decat sa dezvolte o dependenta de cineva, pe care unii o continua apoi trecand de la un partener la altul. Lucrul acesta nu este sanatos si este cauza multor nenorociri. Cum e posibil ca cineva sa isi ia viata pt ca un oarecare nu-i acorda atentie, sau nu mai vrea sa-l iubeasca ?? Si totusi auzim atatea cazuri de genul acesta. Este atat de trist ca unii ajung aici.

Am cunoscut si eu de genul acesta de dependenta si am suferit enorm (doar ca nu m-am gandit sa ma sinucid din acest motiv - eu aveam alte motive). Vina insa nu era a celorlalti (despre care eu ziceam ca mi-au tradat increderea), ci a mea pt ca nu aveam stabilitate in mine insami. De aceea incercam sa ma agat cu disperare de o persoana, care bine-inteles ca nu-mi putea oferi stabilitate, pt ca si ea ca si mine, era in cautare de stabilitate. Cercul vicios continua si se termina cu un esec. Mi-am gasit echilibrul abia cand am acceptat sa ma maturizez si sa-mi dezvolt caracterul, ca sa am stabilitate in mine insami, sa nu mai depind de ceilalti pentru atentie. Valoarea unui individ este intrinseca, adica exista in interior, fara nici o nevoie de confirmare din afara. O persoana handicapata are tot atata valoare ca si un top model. Frumusetea este a sufletului. Trupul nu este decat un accesoriu. Cand ajungem sa intelegem asta, ne eliberam de dependenta de ceilalti si incepem sa daruim celor din jur. Sa le daruim in primul rand prietenie neconditionata, pentru ca de asta au oamenii nevoie cel mai mult. Pritenia include dragoste, dar nu numai. Include respect, fidelitate (dovada ca esti demn de incredere), spirit de sacrificiu, capacitatea de a ierta, capacitatea de a vedea in celalalt ceea ce va deveni si nu doar ce este in prezent. O persoana care dezvolta aceste calitati nu va cauta in mod obsesiv pe cineva care sa o faca fericita, ci va fi fericita in ea insasi. Ea va cauta pe cineva cu care sa isi imparta fericirea, pentru ca asa cum ne invata Domnul Isus, "este mai ferice a darui decat a primi".

Dragul meu Gondor, vrei tu sa fii o astfel de persoana ? Daca da, te asigur ca vei fi fericit si vei putea sa ii ajuti si pe prietenii tai sa devina fericiti.

Cu prietenie,
dugger1990